duminică, 27 noiembrie 2011

Sabia sunătoare a bardului

Încă înainte de naşterea lui Iisus Hristos, pe Pământ trăiau oameni, străbunii noştrii; ei se numeau celţi. Pe înţelepţii lor - învăţătorii - ei îi numeau druizi. Până la cunoaşterea lumilor materială şi spirituală, în faţa druizilor se închinau multe popoare de pe faţa Pământului din acele vremuri. În prezenţa druizilor, armatele celţilor nu-şi traseră niciodată spadele din teci.

Pentru a fi desemnaţi într-o poziţie în ierarhia conducătorilor druizi, aceştia trebuiau să înveţe timp de 20 de ani, în mod individual, de la măreţul instructor spiritual, druidul preot. Odată primită consacrarea, pretendentul devenea "Bard". Obţinea dreptul moral de a merge în mijlocul poporului şi de a cânta. Avea puterea de a sădi în oameni lumina şi adevărul cu cântecele sale născute din imaginile şi cuvintele lecuitoare de suflete.

Peste celţi tăbărâră legiunile romane. Ultima bătălie se ţinu lângă râu. Romanii au observat că printre luptătorii celţi se aflau femei cu părul dezlegat. Căpeteniile romane ştiau că, atunci când se vedeau aceste femei, pentru a-i birui pe celţi, ei trebuiau să fie de şase ori mai numeroşi. Deopotrivă, nici romanii care s-au aflat acolo, pe câmpurile de bătălie împotriva celţilor, nici cercetătorii istorici ai zilelor noastre nu au reuşit să înţeleagă motivul. Totul era legat de aceste femei dezarmate cu părul dezlegat şi lăsat pe spate.

Astfel, romanii porniră la luptă cu o oştire de nouă ori mai numeroasă decât cea a celţilor. Bătând în retragere spre râu, pieri astfel şi ultima familie de străjeri celţi. Se aşezară cu toţii în semicerc, în spatele lor, o tânără femeie îşi alăpta la sân micuţa sa fetiţă şi cânta. Cânta tânăra mamă o melodie radioasă şi veselă pentru a nu lăsa tristeţea şi frica să se cuibărească în sufletul micuţei şi pentru a o însoţi doar cu imagini luminoase. Când fetiţa se dezlipi de la sânul mamei, privirile li se întâlniră, femeia îşi întrerupse cântul şi, de câteva ori, cu blândeţe şi alinare, o chemă pe fiica ei "Bard".

Semicercul de apărători se destrămă încet-încet. Pe cărarea pe care se afla tânăra mamă, un tânăr bard cu spada însângerată în mâini îi întâmpina pe luptătorii romani. El se răsuci spre tânăra femeie şi întâlnindu-se din priviri zâmbiră unul celuilalt.

Bardul rănit reţinu romanii până ce femeia coborâ spre râu unde reuşi să o aşeze pe micuţa fetiţă într-o lotcă şi să o împingă în larg.

Bardul însângerat, din ultimele puteri ale voinţei sale, îşi aruncă la picioarele tinerei femei armele sale. Ea ridică spada şi pentru patru ceasuri neîntrerupte se bătu pe strâmta cărăruşă cu legionarii, tăindu-le calea spre râu. Legionarii romani, sleiţi de puteri, îşi dădeau schimbul din când în când.

Căpeteniile romane nu au reuşit să priceapă cum de atât de încercaţii şi puternicii lor soldaţi nu pot nici măcar să-i zgârie corpul tinerei femei?

Ea se bătu patru ceasuri, apoi căzu. Plămânii înseţoşaţi i se aprinseră fără o picătură de apă... Din frumoasele buze crăpate curgea sânge...

Se lăsă încetişor în genunchi şi căzând, reuşi să mai trimită încă un zâmbet stins în direcţia în care se pierdu lotca purtată de apa râului, în care era aşezată micuţa viitoare cântăreaţă-Bard... Şi odată cu ea îşi luară zborul peste milenii cuvântul salvator şi imaginea creată de mama-bard, spre cei ce trăiesc în ziua de astăzi.

Fiica-Bard deveni fată, apoi femeie şi mamă. Ea trăi pe Pământ şi cântă. Cânturile sale dăruiră oamenilor doar emoţii luminoase şi ca o Rază lecuitoare, îi ajutară să alunge înnegurarea din sufletele lor. Multe neplăceri şi privări ale vieţii au încercat să-i sufoce izvoraşul acestei Raze. Forţele obscure invizibile au încercat să se apropie de ea, dar nu au putut să înlăture unicile piedici... care, deja de pe cărare, le-au întâmpinat ostile.

Esenţa umanităţii nu se află nici în trup. Corpul fără sânge al femeii-bard lansă spre veşnicie zâmbetul luminii sufletului său ce oglindea lumina nevăzută a spiritului umanităţii.

Vladimir Megre - Cedrii sunători ai Rusiei (Cartea a doua)

duminică, 23 octombrie 2011

Bărbaţii cu adevărat virili au dispărut

Am auzit asta de la o cunoştinţă de-a mea. După câte se pare un anumit doctor Kyoan a făcut odată următoarea afirmaţie:

"În ştiinţa medicală noi facem diferenţa între bărbaţi şi femei atribuindu-le principiile yin şi yang, în consecinţă tratamentul medical diferind de la început. Pulsul e de asemenea diferit. În ultimii cincizeci de ani însă, pulsul bărbaţilor a devenit treptat la fel cu cel al femeilor, iar de când am observat acest fenomen, am considerat de cuviinţă să tratez bolile de ochi ale pacienţilor cu metodele portivite pulsului pacienţilor. Şi aceasta, deoarece când încerc să aplic tratamentul corespunzător pacienţilor, acesta nu mai are niciun efect. Într-adevăr, lumea intră într-o fază decadentă: bărbaţii îşi pierd virilitatea şi devin asemenea femeilor. Iar acesta e un adevăr de nezdruncinat pe care l-am aflat din proprie experienţă şi pe care am decis să îl ţin ascuns de ochii şi urechile lumii." 

Când, cu această poveste în gând, mă uit la bărbaţii din ziua de azi, adeseori îmi spun: "Aha, uite un exemplu de puls feminin." Şi aproape niciodată nu mai văd ceea ce se cheamă un bărbat adevărat. Tocmai din această cauză, astăzi este posibil să ieşiţi în evidenţă şi să ajungeţi într-o poziţie importantă cu un minim de efort.

Drept dovadă că bărbaţii devin slabi ca nişte laşi, ia aminte la faptul că puţini sunt cei care au experienţa executării unui criminal cu mâinile legate la spate, iar, dacă li se cere să fie secunzi într-o sinucidere rituală, majoritatea bărbaţilor cred că e mai bine să scormonească o scuză ingenioasă.

Până acum patruzeci sau cincizeci de ani, să fii rănit în luptă era un semn de bărbăţie, iar o coapsă fără nicio cicatrice era atât de evident un semn de lipsă de experienţă şi laşitate, încât un bărbat nu îndrăznea să o arate în public, preferând să se automutileze pentru a-şi putea expune o cicatrice la nevoie. Bărbaţii erau pătimaşi, aprigi. Astăzi, impetuozitatea este considerată o prostie, iar cei pricepuţi să vorbească o fac pentru a scăpa de responsabilităţi fără a ridica un deget. Îmi doresc ca cei tineri să reflecteze bine la acest lucru.
Calea Samuraiului Astăzi. Yukio Mishima

miercuri, 21 septembrie 2011

Boala

Să fii obsedat, chiar şi de a câştiga, este o boală. Să fii obsedat, chiar şi de folosirea artelor marţiale, este o boală. Să fii obsedat de a arăta tot ceea ce ai învăţat este tot o boală.

Să fii obsedat de atac este o boală; să fii obsedat de apărare este tot o boală.

Să fii obsedat de îndepărtarea bolii este o altă boală.

Să-ţi fixezi mintea în mod obsesiv pe orice este de asemenea o boală. Şi cum toate aceste boli se află în minte, ideea este să-ţi reglezi mintea descotorosindu-te de asemenea afecţiuni.

Eliminarea bolii: nivelul de bază

"Eliberat de gânduri după ce te-ai implicat în gândire, eliberat de fixaţii după ce ai avut fixaţii." Acest pasaj vrea să spună că intenţia de a te elibera de gânduri este la rândul ei un gând. Să intenţionezi să elimini boala în minte înseamnă să te implici în gândire.

Acum, cuvântul "boală" înseamnă totodată gând obsesiv. Să te gândeşti la a scăpa de boală este tot un gând. Astfel, te foloseşti de gând ca sa scapi de gând. Odată scăpat de gândire, eşti eliberat de gânduri, iar asta se numeşte a fi eliberat de gânduri după ce te-ai implicat în gândire.

Când foloseşti gândul pentru a scăpa de o boală rămasă în gând, după aceea şi gândul îndepărtării, şi gândurile ce trebuie îndepărtate dispar. Acest lucru este cunoscut ca a folosi o pană pentru a extrage o pană.

Când nu poţi scoate o pană, dacă introduci încă una pentru a slăbi presiunea, atunci prima pană va ieşi afară. Odată ce pana blocată a ieşit, a doua pană nu este lăsată acolo. Când boala dispare, gândul îndepărtării bolii nu mai există, drept urmare acest lucru se numeşte a fi eliberat de gânduri prin gândire.

Să te gândeşti la a scăpa de boală înseamnă să te fixezi asupra bolii, dar dacă foloseşti acea fixaţie pentru a scăpa de boală fixaţia nu va rămâne. De aceea acest lucru se numeşte a fi eliberat de fixaţii prin fixaţii.

Nivelul avansat

La nivelul avansat, să n-ai niciun gând de a scăpa de boală înseamnă să scapi de boală. Să te gândeşti la scăpare este în sine o boală. Să laşi boala să existe în timp ce trăieşti cu ea înseamnă să fii scăpat de boală.

Gândul de a elimina boala apare deoarece boala se află încă în minte. De aceea boala nu dispare, iar tot ceea ce faci sau gândeşti va fi fixaţie, astfel că nu poate avea o valoare înaltă.

Cum trebuie înţeles acest lucru? Cele două niveluri, cel de bază şi cel avansat, au fost stabilite pentru acest scop. Îţi cultivi starea de spirit specifică nivelului de bază, şi când aceasta se acumulează fixaţia dispare de la sine, fără ca tu s-o elimini intenţionat.

Boala înseamnă fixaţie. În budism fixaţia nu este acceptată. Călugării cerşetori care sunt eliberaţi de fixaţii nu sunt afectaţi nici dacă se amestecă printre oamenii de rând; orice săvârşesc este făcut în mod independent şi liber, oprindu-se unde ar trebui în mod natural.

Maeştrii artelor nu pot fi numiţi experţi atât timp cât nu s-au detaşat de fixaţia asupra diverselor lor abilităţi. Praful şi murdăria se prind de o nestemată brută, dar o nestemată şlefuită perfect nu se va păta nici dacă va cădea în noroi. Dacă îţi şlefuieşti nestemata minţii prin cultivare spirituală, astfel încât să fie imposibil de murdărit, lăsând la o parte boala şi renunţând la griji, poţi acţiona după voinţa ta.

Sufletul Samuraiului,  în traducere modernă a lui Thomas Cleary

luni, 8 august 2011

Cele 20 de îndrumări

Dacă urmezi calea războinicului şi numai dacă o urmezi, acestea sunt valabile:

1. Nu studia şi nu practica Artele numai pentru a deveni celebru.

2. Nu te gândi prea mult la tine însuţi, dar gândeşte-te profund la problemele acestei lumi.

3. Nu urmări confortul pentru propria persoană.

4. Nu uita niciodată care îţi sunt puterile şi slăbiciunile, limitările corpului tău şi calitatea relativă a tehnicilor tale.

5. Nu te hrăni cu mâncăruri rafinate.

6. Nu strânge bani pentru zilele când vei fi bătrân.

7. Familiarizează-te cu artele.

8. Experimentează frigul, canicula şi ploaia, urcând munţii înalţi şi coborînd în văile umbroase.

9. Nu-ţi pierde timpul cu lucrurile neesenţiale.

10. Nu te îmbrăca prea des, în haine fine şi nu-ţi pierde timpul cu elemente care ţin de înfăţişarea superficială.

11. Învaţă să discerni avantajele lucrurilor.

12. Nu-ţi pune speranţele că vei găsi o tehnică secretă. Şlefuieşte-ţi mintea printr-un studiu continuu; aceasta este cheia celor mai eficiente tehnici.

13. Învaţă de la cât mai mulţi şi pe cât mai mulţi oameni, pentru a-ţi depăşi ignoranţa.

14. Practică de unul singur.

15. Învaţă să înveţi.

16. Artele tradiţionale trebuie practicate corect; adevărata luptă este însă o altă chestiune.

17. Nu-ţi pierde niciodată încrederea în sine.

18. Intră în starea non-mentală de dincolo de ego.

19. Nu te despărţi niciodată de Calea Războinicului.

20. Dacă urmezi Calea, nu te teme de moarte.

marți, 26 iulie 2011

Cum recunoşti un luptător

Mai jos voi înşira câteva elemente definitorii ale unui luptător, iar când spun luptător mă refer la o fiinţă umană care radiază lumină şi căreia îi place să iubească, să dăruiască şi să ajute. 

Un luptător nu este prea vorbăreţ. El este tăcut, dar nu foarte tăcut. El vorbeşte în clipele de trebuinţă şi tace atunci când termină de vorbit. Pentru că el ştie că natura lui autentică este cea tăcută, iar cea dobândită e vorbăreaţă.
 
Inima umană este precum un râu. Mintea e precum un burete. Un luptător preferă să alerge mai degrabă decât să absoarbă.

Artiştii mint ca să descopere adevărul, politicienii mint pentru a ascunde adevărul, luptătorii spun numai adevărul.

Un luptător nu este stăpânit de nimeni şi nu stăpâneşte pe nimeni. El este propriul lui stăpân, el este iubire. 

Un luptător ştie că un strop de sudoare valorează mai mult decât o mie de vorbe.

Un luptător face lucruri noi, un luptător experimentează, nu-i este teamă de necunoscut. El doarme mai puţin, mănâncă mai puţin, se antrenează mai mult. El ştie că adevărata putere nu stă în măreţia corpului, ci în micimea din interiorul lui: scânteia divină

Un luptător este generos pentru că dă mai mult decât îi stă-n putere. Nu este mândru pentru că ştie că mândria înseamnă să iei mai puţin decât îţi trebuie.  

Un luptător ştie să simtă. Toată viaţa lui este o goană după sentimente. 

Sunt trei lucruri neştiute despre luptători: Sunt oameni ca şi noi, au simţul umorului şi se ştiu învingători chiar şi atunci când sunt învinşi.

Un luptător nu se opune curgerii normale a timpului. El se bucură de tot ce-l înconjoară. Când afară este cer senin nu se ascunde la umbră, când plouă nu se acoperă ca să nu-l ude, când este furtună el rămâne calm. Fiecare eveniment are sentimentul lui, iar el vrea să-l descopere.

Luptătorul ştie că cu cât se preface mai puţin cu atât este mai cinstit.

Luptătorul ştie că lipsa banului nu reprezintă un obstacol, însă lipsa unei idei da. 

Un luptător ştie că există fiinţe deasupra lui care-l depăşesc şi care pot înţelege lucrurile mai clar, mai pur şi mai divin decât el.

Luptătorul măsoară timpul astfel: o nouă clipire a ochilor este un alt an, iar sărbătoare este fiecare bătaie a inimii sale.

Un luptător trebuie să îndepărteze latura socială a percepţiei pentru a putea percepe esenţa tuturor lucrurilor.


luni, 20 iunie 2011

Mici sfaturi in practica artelor martiale

Toată puterea ta trebuie să plece din interior, pentru că îţi vei perfecţiona şi desăvârşi calea. Dacă ataci nu vei atinge niciodată perfecţiunea şi nivelul cel mai înalt al artei

Culoarea centurii negre este culoarea puterii voinţei. Culoarea neagră nu se murdăreşte niciodată, la fel merge şi cu centura.

În karate nu este vorba de a ataca, este despre a opri atacul. Nu ai voie să-l loveşti sau răneşti pe atacator.

Nu este vorba de a decide cine este mai puternic, sau de a-ţi arăta tehnica altora. Simplu, este de a repeta tehnicile de bază pentru a-ţi îmbunătăţi mişcările corpului. Asta este practica kata-ului.

În lupte reale, mişcările spectaculoase nu funcţionează. Mişcă-te repede pentru a da o lovitură simplă şi eficientă.

Repetă de o mie de ori, de zece mii de ori, abia apoi corpul tău va fi capabil să reacţioneze spontan. Nu contează dacă este o sabie sau un pistol, următorul lucru va fi că-ţi vei vedea adversarul la pământ.

Indiferent de situaţie sau adversar, fii sigur că te poţi proteja şi supravieţui. Asta este puterea adevărată.

Cine poate devia sau bloca un atac al inamicului mai bine, acela este mai puternic, cel mai puternic.

duminică, 19 iunie 2011

Divinitati japoneze

Divinitati Shinto:

Aizen Myo-O - zeul dragostei

Aji-shi-ki - Zeu shinto care a fost socotit in mod eronat usigas al prietenului sau Ame-Waka

Ama no Ho - primul dintre mesagerii divini trimisi sa pregateasca venirea lui Ninigi

Ama-Terasu - Zeita Soarelor

Ame-Waka - 'Printul Tanar al Cerului', unul dintre mesagerii divini

Benten - Una din Cele Sapte Zeitati ale Destinului (Norocului)

Bimbogami - Zeul Saraciei

Bishamon - Zeu al Belsugului si al Razboiului

Daikoku - Zeu al Belsugului

Dasojin - Zeul Drumurilor

Ebisu - Un zeu al Destinului si al Hranei zilnice. El este patronul muncii cinstite si e
reprezentat ca un pescar care duce in mana un peste tai

Ekibiogami - Zeul Molimilor

Emma-O - Stapanul Infernului si Judecator al mortilor

Fudo - Zeul Intelepciunii

Fukurokuju - un zeu al Destinului, modelul longevitatii si al intelepciunii

Gaki - Zeul Diavol (Zeul Nenorocirii)

Hachiman - Zeu al Razboiului. Este fostul imparat Ojin, patron al clanului Minamoto, care a fost sanctificcat

Hoderi - 'Lumina focului', fiu al lui Ninigi

Hoori - 'Stingerea focului', fiu al lui Ninigi

Hoso no Kami - Zeu al Variolei

Hotei - Zeu al Destinului care reprezinta satisfactia sau multumirea

Iha-Naga - 'Principesa cu viata lunga ca Stancile', sora cea mai mare a Spirtului Muntilor

Inari - Zeul Orezului. Se mai asociaza cu Zeul Vulpii

Isora - Spiritul Malului Marii

Izanagi si Izanami - Creatorul si Creatoarea Japoniei din care au descins si zeitatile panteonului shinto

Jizo - Zeul Copiilor

Jurojin - Un zeu al Destinului

Kami - Nume general pentru toate zeitatile shinto

Kaze no Kami - Zeul Vantului si al Crivatului

Kengyu - Iubitul Pastor al Fecioarei Tesatoare

Ken-ro-ji-jin - Zeul Pamantului

Kodomo no Inari - Fiul Zeului Vulpe

Kojin - Zeul Bucatariei. Acestei zeitati i se ofera drept omagiu papusi uzate

Koshin - Zeul Drumurilor. Reprezinta o zeificare a Zilei Maimutei, reprezentata de Cele Trei Maimute Mistice

Kuni Toko Tachi - 'Pamanteanul Etern Nemiscat'

Miwa-daimyo-jin - Zeitate asociata cu Festivalul Veseliei din Wasa
Monju Bosatsu - Stapanul Invataturii (Intelepciunii)
Musubi no Kami - Zeul Casatoriei

Ninigi - Nepot de bunica al Zeitei Amaterasu

Ni-O - Doi regi giganti si feroce care pazesc portile temploror

Nomi no Sukune - o zeitate, patron al atletilor si luptatorilor

O-ana-mochi - 'Proprietarul Marelui Crater' al muntelui Fuji

Oho Yama - Spiritul Muntilor

Onamuji sau Okuni-nushi - Fiu al lui Susan-o. A domnit in Izumo dar s-a retras in favoarea lui Ninigi

Oni - nume generic folosit pentru spiritele diavolesti

Otohime - Fiica regelui Dragon

Raiden - Zeul Tunetelor

Raitaro - Fiul Zeului Tunetelor

Rin-Jin - Regele Dragon (Regele Marii)

Saruta Hiko - Zeitate pamanteana care l-a intampinat pe Ninigi

Sengen - Zeita muntelui Fuji. Mai este cunoscuta sub numele de Asama sau Ko-no-hana saku ya Hime ('Printesa care face sa infloreasca pomii si florile')

Shichi Fukujin - Cei Sapte Zei ai Norocului (Destinului) Ebisu, Benten, Daikoku, Fukurakuju, Bishamon, Jurojin si Hotei

Shita Teru Hime - 'Printesa Stralucirii Intunecoasa', sotia lui Ame-Waka

Shi-Tenno - Cei Patru Regi Ceresti care apara pamantul de demoni, fiecare din ei protejeaza un sfert din orizont. Numele lor este: JIkoku pentru Est, Komoku pentru Sud, Zocho pentru Vest, Tamon sau Bishamon pentru Nord. Imaginile lor sunt plasate la intrarea de la portile templelor

Sohodo no Kami - Zeul Momailor

Sukune Bikona - o zeitate trimisa de Ceruri pent a-l ajuta pe Onamuji sa-si pacifice regatul

Susano - Baratul navalnic (impetuos), frate al Zeitei Soarelui

Tanabata sau Shokujo - Fecioara Tesatoare

Tenjin - Zeul Caligrafiei

Toshogu - numele de zeu al marelui shogun Ieyasu sau Gongen Sama.

Toyokuni - numele zeificat al lui Hideyoshi

Toyo-Tama - fiica Regelui Dragon

Toyo-Uke-Bime - Zeita a Pamantului si Hranei

Tsuki-Yumi -Zeul Lunii

Uzume - Zeita Dansului

Yofune-Nushi - Zeul Sarpe

Yuki Onna - Doamna Zapezii (Alba ca Zapada)

Zeitati budiste:

Amida - zeitate socotita la inceput o abstractie, ideal al luminii nemarigintie. Daibustu (Statuia Marelui Buddha) din Kamakura il reprezinta pe acest zeu

Anan - un var al lui Buddha si, ca si Bishamon, inzestrat cu o mare intelepciune si memorie minunata

Binzuru - discipol al lui Buddha si adorat al claselor de jos din pricina puterilor sale miraculoase de a vindeca toate suferintele omenesti

Bosatsu - notiune pentru sfintii budisti

Budhha - echivalent pentru Shaka

Dainichi Nyorai - personificare a puritatii si intelepciunii. Unul din Trinitatea Budista

Daishi - 'Marele Dascal', termen la foarte multi sfinti budisti

Daruma - discipol al lui Buddha

Fu Daishi - preot chinez zeificat

Fugen - patronul divin al tutoror celor care practica un fel special de meditatie extatica. Este zugravit in mod obisnuit sezand de partea dreapta a lui Shaka

Go-chi Nyorai - Cei Cinci Budhha ai Contemplatiei: Yakushi, Taho, Dainichi, Ashuka si Shaka

Gongen - numele generic atribuit incarnarii shinto al lui Buddha. Se mai aplica si eroilo zeificati

Gwakko Bosatsu - Zeitatea Lunii la budisti

Hotoke - nume pentru toti Budhha, aplicat frecvent mortilor

Ida Ten - protector al budismului

Kasho - unul din cei mai importanti discipoli ai lui Budhha

Kishi Bojin - zeitate indiana adoarata de japonezi ca protectoare a copiilor

Kobo Daishi - intelept budist zeificat

Kokuzo Bosatsu - sfanta budista

Kompira - zeidate budista de origine obscura identificata ca Susano-o si cu alti zei shinto-isti

Kwannon - Zeita Milei, reprezentata in variate forme: Sho-Kwannon (inteleapta), Juichimen (cea cu 11 fete), Senju-Kwannon (cea cu 1000 de brate), Ba-to (cea cu cap de cal), Nyo-i-rin Kwannon (atotputernica); (Totul despre Kwannon)

Marishiten - Regina Cerului in budismul chinez si japonez. Este reprezentata cu opt brate, doua din fiecare tin simbolurile soarelui si al lunii. In teologia brahmanica ea reprezinta si personifica Lumina. Mai este cunoscuta si sub numele de Krishna

Maya Bunin - mama lui Budhha

Miroku - succesor al lui Budhha, cunoscut ca Budhha Mesia

Nikko Bosatsu - Zeitate Solara

Nyorai - titlu onorific aplicat tutoror Budhha

Rakan - nume folosit pentru a desemna pe sfintii desvarsiti, deasemeni pentru a-i desemna pe
discipolii cei mai apropiati ai lui Budhha

Roku-Bu-Ten - nume colectiv pentru zeii budisti Bonten, Taishaku si Shitenno

Shakya Muni - fondatorul budismului, numit si Gautama, dar mai cunoscut sub numele de Buddha

Sharihotsu - cei zece discipoli, cei mai intelepti ai lui Budhha

Shoden - zeul invataturii (intelepciunii) provenit de la indieni

Taishaku - Zeul Indra al brahmanilor

Ten - titlu echivalent cu Deva din sanscrita

Tennin - inger budist de sex feminin

Yakushi Nyorai - 'Budhha vindecatorul'