duminică, 23 octombrie 2011

Bărbaţii cu adevărat virili au dispărut

Am auzit asta de la o cunoştinţă de-a mea. După câte se pare un anumit doctor Kyoan a făcut odată următoarea afirmaţie:

"În ştiinţa medicală noi facem diferenţa între bărbaţi şi femei atribuindu-le principiile yin şi yang, în consecinţă tratamentul medical diferind de la început. Pulsul e de asemenea diferit. În ultimii cincizeci de ani însă, pulsul bărbaţilor a devenit treptat la fel cu cel al femeilor, iar de când am observat acest fenomen, am considerat de cuviinţă să tratez bolile de ochi ale pacienţilor cu metodele portivite pulsului pacienţilor. Şi aceasta, deoarece când încerc să aplic tratamentul corespunzător pacienţilor, acesta nu mai are niciun efect. Într-adevăr, lumea intră într-o fază decadentă: bărbaţii îşi pierd virilitatea şi devin asemenea femeilor. Iar acesta e un adevăr de nezdruncinat pe care l-am aflat din proprie experienţă şi pe care am decis să îl ţin ascuns de ochii şi urechile lumii." 

Când, cu această poveste în gând, mă uit la bărbaţii din ziua de azi, adeseori îmi spun: "Aha, uite un exemplu de puls feminin." Şi aproape niciodată nu mai văd ceea ce se cheamă un bărbat adevărat. Tocmai din această cauză, astăzi este posibil să ieşiţi în evidenţă şi să ajungeţi într-o poziţie importantă cu un minim de efort.

Drept dovadă că bărbaţii devin slabi ca nişte laşi, ia aminte la faptul că puţini sunt cei care au experienţa executării unui criminal cu mâinile legate la spate, iar, dacă li se cere să fie secunzi într-o sinucidere rituală, majoritatea bărbaţilor cred că e mai bine să scormonească o scuză ingenioasă.

Până acum patruzeci sau cincizeci de ani, să fii rănit în luptă era un semn de bărbăţie, iar o coapsă fără nicio cicatrice era atât de evident un semn de lipsă de experienţă şi laşitate, încât un bărbat nu îndrăznea să o arate în public, preferând să se automutileze pentru a-şi putea expune o cicatrice la nevoie. Bărbaţii erau pătimaşi, aprigi. Astăzi, impetuozitatea este considerată o prostie, iar cei pricepuţi să vorbească o fac pentru a scăpa de responsabilităţi fără a ridica un deget. Îmi doresc ca cei tineri să reflecteze bine la acest lucru.
Calea Samuraiului Astăzi. Yukio Mishima