Luptătorul în relaţiile cu cei apropiaţi

Am auzit de multe ori expresia "prietenul la nevoie se cunoaşte". Nevoia este nucleul frazei. Nevoia este cea care trebuie înţeleasă şi nu doar parţial, ci pe deplin. Iată ce spune DEX-ul: nevoie=ceea ce se cere, se impune să se facă; trebuinţă, necesitate, cerinţă; chestiune, situaţie, afacere a cărei rezolvare are caracter urgent, presant. Nu toate nevoile au un caracter important şi nu toate nevoile cer a se impune să se realizeze. Dacă prietenul ţi-e prieten adevărat, atunci el va înţelege când îi vei spune că ceea ce el îţi cere tu nu-i poţi da. Cînd poţi să-l ajuţi ajută-l. Spune-i asta şi fă-o. Când nu poţi, din diverse motive, fă-ţi curaj şi spune-i că nu poţi. Spune-i pe urmă că ceea ce el îţi cere ţi-e imposibil să-i oferi, şi încercaţi împreună să rezolvaţi prin alte mijloace, metode - care ţie, şi lui vă sunt cu putinţă. Căutaţi să ajungeţi la un consens din care să aveţi de câştigat amândoi.

Un prieten e cineva care e liber să fie de acord sau să nu fie de acord. Un prieten îţi va vorbi conform cu adevărul. S-ar putea ca el să perceapă situaţia corect sau incorect, dar lui nu-i este frică să-ţi spună ce gândeşte. Un prieten spune adevărul şi apoi îţi aminteşte că eşti liber să faci propria ta alegere.

Aceasta este iubire în acţiune. Un prieten te iubeşte în mod egal şi când îţi spune „da” şi când îţi spune „nu”. El nu se reţine de la a-ţi da sfaturi şi nici nu încearcă să-şi impună propria părere.

Un prieten doreşte să fie de ajutor. El te tratează cu respect şi demnitate şi îţi spune adevărul. Nu poţi fi prieten dacă nu eşti dispus să spui adevărul. Asta nu înseamnă că ai dreptate. A avea dreptate şi a fi onest nu sunt în mod necesar unul şi acelaşi lucru.

Când eşti onest, dai maximum din ce poţi da în starea de conştientă în care te afli. Asta e tot ce se poate aştepta de la tine. Că sfatul tău este bun sau rău este irelevant. Dar onestitatea singură nu e suficientă. Onestitatea şi smerenia trebuie să meargă mână în mână.

Smerenia ta îi spune aproapelui tău: „Aşa văd eu lucrurile. S-ar putea să am dreptate şi s-ar putea să mă şi înşel. Tu cum le vezi? La urma urmei, tu eşti cel care trebuie să facă alegerea.

Cănd te întâlneşti cu prietenii comportă-te întotdeauna cu rezerva primei întâlniri. Nu folosi cuvinte urâte la adresa lor, nici măcar cuvinte care să-i pună într-o lumină proastă. Asta poate duce la o răcire a relaţiei voastre şi de obicei de aici încep relaţiile să se destrame.  Asta nu înseamnă că nu-i poţi critica. Critică-i numai să ai grijă când, în ce mod o faci şi pe cine critici. Întotdeauna critica trebuie făcută persoanelor pe care le cunoşti foarte bine şi ştii că ele nu se vor supăra şi îţi vor accepta criticile. Şi este foarte important ca atunci când este adresată, critica, să nu aibă intenţie negativă, ci să fie bine intenţionată, spre binele celui criticat.

Întotdeauna trebuie să-ţi cunoşti limitele aptitudinilor tale şi să fii mereu dornic să le depăşeşti, să vrei mai mult, să evoluezi. Îdeamnă-ţi prietenii să procedeze la fel.

Hotărârile trebuie luate cu curaj şi întotdeauna cu uşurinţă, deoarece momentele cu adevărat grele din viaţa unui om-luptator sunt puţine. 98% dintre hotărâri nu sunt importante şi trebuie luate cât ai respira de şapte ori.

Să nu-ţi fie frică să greşeşti. Un om care nu greşeşte nu este de încredere. Toată lumea greşeşte tocmai pentru a învăţa, cum astfel poţi învăţa dacă nu greşeşti? Învaţă din greşeli şi nu le repeta.

Să nu pari inteligent niciodată şi nici draguţ să nu fii. Oamenii drăguţi termină ultimii. Luptătorii trebuie să debordeze de vitalitate. 

Nu te teme de probleme, înfruntă-le şi treci mai departe. Nu renunţa. Cu cât problemele sunt mai mari şi mai multe, cu atât şi tu vei fi mai puternic.Spune-le prietenilor tăi asta.

Cînd un prieten are un necaz, nu-i încuraja slăbiciunea. Fii tare şi fă-l să se simtă şi el la fel. Nu-i readuce aminte de trecutul său, pentru că el poate fi contraproductiv. Păstrează-ţi calmul şi spune-i să ia lucrurile aşa cum sunt.

Dacă e să eşuezi, fă-o splendid. Nu eşua cu ochii la pământ, ci fii cu capul sus şi fă-o ca şi cum tu oricum ai fi fost învingător.

Oferă-le tuturor celor apropiaţi libertate. Nu-i obliga să facă ceea ce tu crezi că e bine, pentu că ei pot crede că nu e bine. Nu-i îndemna spre rău, căci s-ar putea să te asculte. Fii întotdeauna parţial, nepărtinitor, căci numai aşa eşti întotdeauna corect şi cinstit, în primul rând cu tine însuţi.

Un luptător nu este  violent, agresiv, el este calm şi fluid precum apa. Calea luptătorului a fost greşit înţeleasă; a lupta nu înseamnă a distruge, a ucide, ci înseamnă a merge mai departe, de a nu te da bătut şi  de a lupta în permanenţă cu tine însuţi. 

Cosmosul este în armonie cu totul, atunci un luptător trebuie să facă acelaşi lucru. Un luptător luptă pentru suprema dreptate, iar metoda lui nu este de a dăuna divinităţii, ci de a-i servi scopul.

Prietenii unui luptător sunt toţi cei apropiaţi lui, toţi oamenii pe care acesta i-a întâlnit in viaţa lui şi toţi oamenii pe care el nu-i cunoaşte încă, toţi copacii, toate păsările care-l trezesc dimineaţa, toate stelele şi planetele, toţi sfinţii şi toţi demonii, toate emoţiile şi trăirile acestuia. Un luptător are printre prietenii săi şi duşmani, care-l ajută întotdeauna să evolueze. Duşmanii îl critică şi-i dezvăluie defectele, iar el va şti să se perfecţioneze şi le va mulţumi acestora pentru ajutorul acordat. Luptătorul ştie că duşmanul este oglinda imperfecţiunilor sale. Un luptător are numai prieteni, chiar dacă aceştia îi vor răul. El ştie că dacă nu-i sunt prieteni, aceştia îl vor distruge.

Un prieten adevărat ştie ce e libertatea şi te apreciază pentru că îl laşi liber, îi dai drumul! Cine altcineva îşi permite luxul de a lăsa liber un prieten? Tu. Fii un astfel de prieten. Un prieten adevărat. Nu te lăsa manipulat de către alţii care-ţi spun ei ce şi cum. Fii liber şi ascultă-ţi inima.