Misterele Triadelor: Elementul Schimbării

Am să continui puţin studiul din "Misterele Triadelor: În căutarea Adevărului", postarea precedentă, şi voi accentua legăturile dintre prima coloană şi ultima din tabel. Coloana de mijloc, mie, mi se pare importantă şi vă spun şi de ce. Ea este puntea dintre x şi y, dintre Om şi Dumnezeu sau dintre Pământ şi Cer. Elementul z este Sfântul Duh, este Apa (ploaia). Am să mă opresc asupra triadei Pământ-Apă-Cer, nu întâmplător, ci dintr-un motiv foarte simplu: este triada cea mai importanta pentru un Luptator.

Apa este elementul curgător, elementul schimbării. Ne aflăm cu toţii în era vărsătorului, o nouă era, al cărei element este Apa. Ca să fii ca apa trebuie să înveţi să faci ce face apa. Trebuie să-ţi dai drumul emoţiilor, oriunde te vor conduce. Apa ne învaţă acceptarea. Lasă-ţi emoţiile să curgă ca apa. Nu te opune nimănui şi nu răni pe nimeni; asta face şi apa, nu? Ea curge peste pietre fără a se opune, fără a le strivi. Deşi, pietrele încep să se erodeze peste zeci, sute de ani, nu apa este răspunzătoare pentru acest lucru. Pietrele au cedat, fiind incapabile să se adapteze, să se modeleze curgerii apei. Şi de fiecare dată, este alt volum de apă care curge peste piatre. Niciodată aceeaşi cantitate de apă nu va curge peste aceleaşi pietre. Apa, în sine nu face piatra să erodeze ci timpul, faptul că apa curge, e în mişcare iar piatra nu e un element care să se adapteze, să modeleze, ci e elementul pe care-l modelezi, îl sculptezi. Dacă torni un pahar cu apă peste o piatră, se va uda puţin. Dacă iei  apoi un burete şi încerci să o absorbi şi să o pui din nou în pahar, vei avea  pierderi în cantitatea ei. Cu siguranţă piatra aceea nu se va eroda de la câteva pahare turnate peste ea. 

Un Luptător trebuie să înveţe să fie ca apa. Tot ceea ce am scris mai sus se aplică fiecărui Luptător. Spun Luptători tuturor oamenilor care vor să se schimbe şi vor o eră viitoare mai bună. Dacă Luptătorul este atacat cu foc, să se împotrivească cu apă, să stingă focul. Atunci nu are loc nicio rănire, ci o duşuială cu apă rece făcută prietenului tău, atacatorul. Scopul luptătorului este să înlăture agresivitatea, fiind fluent şi adaptabil oricărui atac. El se luptă numai pentru a învinge spiritul certăreţ şi agresiv al duşmanului şi a-l alchimiza într-un spirit al compasiunii şi iubirii universale. 

Era focul, a războaielor, a trecut. Conştientizaţi asta. E momentul ca vărsătorul să-şi verse apele pete noi. Iar când spun asta, nu trebuie să vă faceţi bărci cu care să plutiţi deasupra apelor, salvându-vă astfel vieţile. Sunt apele Sfântului Duh, apele sufletelor noastre, apele conştiinţei. E o schimbare în interiorul fiecăruia dintre noi. 

Studiile afirmă că apa este inteligentă şi aşa şi este. Dacă pui o sticlă de plastic, incoloră, plină cu apă, într-un loc cu o floare şi lipeşti pe sticlă o etichetă pe care scrii : sănătate, sau orice altă emoţie izvorâtă din Iubire, cu siguranţă apa din sticlă se umple cu acea emoţie scrisă şi o transmite mai departe mediului. Cert este că apa aceea va vindeca mulţi oameni care au nevoie de însănătoşire. În schimb, dacă lipeşti o etichetă cu o emoţie provenită din frică, de exemplu: stres - că tot e la modă - şi laşi sticla lângă floare... După un timp, floarea se va ofili. Sau, poţi să lipeşti pe o sticlă cu apă o etichetă cu cuvântul: vindecare, şi să laşi sticla lângă o floare ofilită. Dacă nu ignori apa şi vei vorbi cu ea de fiecare dată când treci pe lângă ea şi-i spui cuvinte de iubire şi recunoştinţă, ea va absorbi emoţiile tale şi informaţia dată de etichetă. Apoi poţi folosi apa respectivă ca să vindeci floarea.

Ce vreau să spun, este că apa absoarbe sentimente (emoţii plus cuvinte, gânduri). Noi, oamenii, avem în compoziţia corpului nostru aproximativ 75% apă. Gândiţi-vă ce se întâmplă atunci când emoţiile noastre sunt provenite din iubire şi sunt transformate în sentimente demne să facă parte din corpul nostru. 

Durerea este o emoţie. Non-durerea este tot o emoţie. Iubirea şi ura sunt emoţii. Furia şi calmul sunt şi ele emoţii. Sunt emoţii izvorâte din surse diferite: iubire sau frică. Sunt emoţii care pornesc din iubire sau frică. Dacă alegi o emoţie provenită din iubire şi creezi un gând la nivelul minţii, vei obţine un sentiment. Dacă alegi  o emoţie a cărei sursă este frica şi ai şi un gând, atunci vei avea un sentiment, altul faţă de cel precedent. Nu spun că unul este bun şi celălalt este ne-bun. Spun că este vorba de alegere, de intenţie.

Budiştii vorbesc despre două minţi: o minte care minte şi alta care e cea adevărată, care e conformă cu Adevărul Divin. Acestea două nu sunt altele decât emoţiile noastre. Emoţii declanşate din iubire - mintea adevărată şi emoţii declanşate din frică - mintea falsă. 

Revenind la tabel, spuneam că acea coloană mijlocie reprezintă o punte, un drum care uneşte elementele din coloana x cu elementele din coloana y. Nu sunt importante numai cele din prima coloană, a doua sau a treia. Sunt importante toate trei, luate împreună. Nucleul este puntea, punte ce uneşte creaţia de creator. Să exemplific: Eu hotărăsc să fac rău unei persoane. Asta e alegerea mea. Nimic greşit aici. În altă situaţie vreau să fac bine alteia. Iarăşi nimic greşit. Însă, pot face rău şi bine în acelaşi timp aceleiaşi persoane? Nu prea are sens. Pot să-i dau o palmă şi să-l mângâi în acelaşi timp? Dacă da, atunci nu am ales nicio parte, am rămas captiv pe punte, nu vreau să evoluez, nu vreau nici să involuez. Eu stagnez. În momentul acesta sunt ca şi mort. Nu are importanţă ce alegi e important să alegi ceva şi acea alegere îţi aparţine.

Sunt importante toate cele trei, şi x şi y şi z. Ca să fii una cu Creaţia trebuie să realizezi această uniune. În această lume, toate cele trei elemente au un rol: puntea leagă două elemente, dacă nu ar exista puntea nu ar mai exista elementele, sau ar exista, însă numai separate; dacă nu există elementele x şi y atunci degeaba există puntea (z). Toate au rolul lor şi toate vibrează.  Sunt interconectate de vibraţiile noastre interioare.

Puntea este Apa. Fii apă, prietene. Dacă torni apă într-un pahar, devine paharul, dacă torni apă într-o oală, ea devine oala. Luptătorule, fii apă! Nu poţi face alegeri dacă nu te laşi dus de val. Nu poţi câştiga o luptă opunându-te. Lasă-ţi emoţiile să curgă, lasă-ţi rănile să sângereze. Lasă trecutul acolo unde-i e locul. Nu invoca viitorul. Prezentul e tot ceea ce conteză. Crezi că apa are remuşcări, crezi că apa judecă, crezi că apa îşi regretă trecutul? Nu. Ea trăieşte emoţia prezentului, ea absoarbe tot ceea ce e în momentul prezent. Atunci tu de ce n-ai face la fel? De ce judeci, de ce regreţi trecutul? Crezi că e mai simplu, că e mai comod, că eşti mai în siguranţă? Acestea sunt iluziile minţii false, sunt emoţiile provenite din frică.

Misterele Triadelor: În căutarea Adevărului

Ce legătură are Calea Luptătorului cu triadele? Poate că are, poate că nu are. Făcând o listă cu mai multe astfel de triade, am observat ceva neobişnuit, care după câteva clipe de tăcere, s-a transformat brusc în ceva firesc, normal, tot ce era mister a dispărut. Cum? Să vă povestesc:

Am luat o triadă simplă (Om, Dumnezeu şi legătura dintre Om şi Dumnezeu) şi pe baza ei am formulat alte triade pe acelaşi principiu:  elementele x, y şi legătura dintre ele, să zicem z. Dacă luăm x+y=z, va rezulta ceea ce am notat mai jos.

Om (x)	Legătura dintre Om şi Dumnezeu (z)	Dumnezeu (y)
Pământ	Apă	Cer
Fiul	Sfântul Duh	Tatăl
Emoţie	Sentiment	Gând
Corp	Suflet	Minte
A avea	A face	A fi
Credinţă	Conştiinţă	Ştiinţă

Pământ + Cer = Apă
Fiul + Tatăl = Sfântul Duh
Emoţie + Gând = Sentiment
Corp + Minte = Suflet
A avea + A fi = A face
Credinţă + Ştiinţă = Conştiinţă
(Trecut + Prezent = Viitor)
(Cale + Viaţă = Adevăr)

Mergând pe firul cuvintelor, de sus în jos, obţinem 3 afirmaţii:

1. Omul este pământul; Fiul - cu emoţia corpului - are credinţă;
2. Legătura dintre Om şi Dumnezeu este apa; Sfântul Duh - sentimentul sufletului - se face cu conştiinţă;
3. Dumnezeu este Cerul; Tatăl - gândul minţii - este ştiinţă.

Adăugând trecutul, prezentul şi viitorul în afirmaţii, aflăm că trecutul este credinţa, prezentul este ştiinţa şi viitorul este conştiinţa. Iisus a spus: "Eu sunt alfa şi omega, începutul şi sfârşitul. Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa" (o nouă triadă). El nu spune ca este alfa sau omega, că este începutul sau sfârşitul. El este rezultatul x+y. Adică Adevărul, aşa cum o spune mai departe in afirmaţia sa: "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa". Putea să spună, păstrând aceeaşi formulare duală de mai devreme, că este calea şi viaţa. Însă, ne-a lăsat un indiciu important. Afirmaţia lui s-ar putea traduce: "Eu sunt Adevărul, adică rezultatul căii, rezultatul căutării voastre, a credinţelor voastre şi Viaţa, suflul lui Dumnezeu, mintea supremă.

Pentru Luptător, ne vom opri asupra triadei emoţie-sentiment-gând. Să vedem ce sunt cele trei şi cum  îl pot ele ajuta pe Luptător. 

Emoţia este sursa puterii care ne impulsionează în a ne atinge scopurile vieţii. Prezenţa gândului este ceea ce dă emoţiei direcţie, aducând viaţă imaginilor din gândurile noastre.

Gândul este sistemul de ghidare care ne direcţionează emoţiile. Imaginea sau ideea creată de gândul nostru determină încotro ni se îndreaptă emoţia şi atenţia. În absenţa emoţiei, nu există nicio altă putere care să ne transforme gândurile în realitate.

Sentimentul poate exista doar în prezenţa gândului şi a emoţiei, deoarece el reprezintă unirea dintre cele două. Sentimentul este cheia în rugăciune, întrucât creaţia răspunde lumii sentimentelor noastre. Pentru a înţelege de ce atragem sau respingem oameni, situaţii şi stări, trebuie să ne privim sentimentele.

Prin definiţie, pentru a avea un sentiment, trebuie ca mai înainte să avem la bază atât un gând, cât şi o emoţie. În ceea ce priveşte atingerea celui mai înalt nivel al stăpânirii de sine, provocarea constă în a identifica ce gânduri şi ce emoţii sunt reprezentate ca fiind sentimentele noastre.

E foarte important pentru un Luptător să conştientizeze această triadă. Să aibă intenţia de a se schimba în emoţii, emoţii provenite din iubire şi nu din frică. Să gândească ceea ce-şi doreşte fără a face rău altora şi să fie ferm convins că se va întâmpla. Fixându-şi emoţia şi gândul, el dă naştere unui sentiment.

"Oricine încearcă să-şi protejeze viaţa, şi-o va pierde".

Aceste câteva cuvinte, aparent simple, explică de ce, uneori, noi atragem în vieţile noastre acele experienţe pe care ne-am dori cel mai puţin să le avem. În acest exemplu, pe măsură ce ne pregătim şi ne apărăm împotriva oricărei posibilităţi şi situaţii de natură a ne periclita viaţa, modelul sugerează că, de fapt, noi atragem atenţia spre exact experienţa pe care alegem s-o evităm. Nedorind-o, noi creăm condiţiile care îi permit să existe.

Iată o învăţătură pe care un Luptător o urmează pe calea lui spre Marele Munte.

Luptătorul în relaţiile cu cei apropiaţi

Am auzit de multe ori expresia "prietenul la nevoie se cunoaşte". Nevoia este nucleul frazei. Nevoia este cea care trebuie înţeleasă şi nu doar parţial, ci pe deplin. Iată ce spune DEX-ul: nevoie=ceea ce se cere, se impune să se facă; trebuinţă, necesitate, cerinţă; chestiune, situaţie, afacere a cărei rezolvare are caracter urgent, presant. Nu toate nevoile au un caracter important şi nu toate nevoile cer a se impune să se realizeze. Dacă prietenul ţi-e prieten adevărat, atunci el va înţelege când îi vei spune că ceea ce el îţi cere tu nu-i poţi da. Cînd poţi să-l ajuţi ajută-l. Spune-i asta şi fă-o. Când nu poţi, din diverse motive, fă-ţi curaj şi spune-i că nu poţi. Spune-i pe urmă că ceea ce el îţi cere ţi-e imposibil să-i oferi, şi încercaţi împreună să rezolvaţi prin alte mijloace, metode - care ţie, şi lui vă sunt cu putinţă. Căutaţi să ajungeţi la un consens din care să aveţi de câştigat amândoi.

Un prieten e cineva care e liber să fie de acord sau să nu fie de acord. Un prieten îţi va vorbi conform cu adevărul. S-ar putea ca el să perceapă situaţia corect sau incorect, dar lui nu-i este frică să-ţi spună ce gândeşte. Un prieten spune adevărul şi apoi îţi aminteşte că eşti liber să faci propria ta alegere.

Aceasta este iubire în acţiune. Un prieten te iubeşte în mod egal şi când îţi spune „da” şi când îţi spune „nu”. El nu se reţine de la a-ţi da sfaturi şi nici nu încearcă să-şi impună propria părere.

Un prieten doreşte să fie de ajutor. El te tratează cu respect şi demnitate şi îţi spune adevărul. Nu poţi fi prieten dacă nu eşti dispus să spui adevărul. Asta nu înseamnă că ai dreptate. A avea dreptate şi a fi onest nu sunt în mod necesar unul şi acelaşi lucru.

Când eşti onest, dai maximum din ce poţi da în starea de conştientă în care te afli. Asta e tot ce se poate aştepta de la tine. Că sfatul tău este bun sau rău este irelevant. Dar onestitatea singură nu e suficientă. Onestitatea şi smerenia trebuie să meargă mână în mână.

Smerenia ta îi spune aproapelui tău: „Aşa văd eu lucrurile. S-ar putea să am dreptate şi s-ar putea să mă şi înşel. Tu cum le vezi? La urma urmei, tu eşti cel care trebuie să facă alegerea.

Cănd te întâlneşti cu prietenii comportă-te întotdeauna cu rezerva primei întâlniri. Nu folosi cuvinte urâte la adresa lor, nici măcar cuvinte care să-i pună într-o lumină proastă. Asta poate duce la o răcire a relaţiei voastre şi de obicei de aici încep relaţiile să se destrame.  Asta nu înseamnă că nu-i poţi critica. Critică-i numai să ai grijă când, în ce mod o faci şi pe cine critici. Întotdeauna critica trebuie făcută persoanelor pe care le cunoşti foarte bine şi ştii că ele nu se vor supăra şi îţi vor accepta criticile. Şi este foarte important ca atunci când este adresată, critica, să nu aibă intenţie negativă, ci să fie bine intenţionată, spre binele celui criticat.

Întotdeauna trebuie să-ţi cunoşti limitele aptitudinilor tale şi să fii mereu dornic să le depăşeşti, să vrei mai mult, să evoluezi. Îdeamnă-ţi prietenii să procedeze la fel.

Hotărârile trebuie luate cu curaj şi întotdeauna cu uşurinţă, deoarece momentele cu adevărat grele din viaţa unui om-luptator sunt puţine. 98% dintre hotărâri nu sunt importante şi trebuie luate cât ai respira de şapte ori.

Să nu-ţi fie frică să greşeşti. Un om care nu greşeşte nu este de încredere. Toată lumea greşeşte tocmai pentru a învăţa, cum astfel poţi învăţa dacă nu greşeşti? Învaţă din greşeli şi nu le repeta.

Să nu pari inteligent niciodată şi nici draguţ să nu fii. Oamenii drăguţi termină ultimii. Luptătorii trebuie să debordeze de vitalitate. 

Nu te teme de probleme, înfruntă-le şi treci mai departe. Nu renunţa. Cu cât problemele sunt mai mari şi mai multe, cu atât şi tu vei fi mai puternic.Spune-le prietenilor tăi asta.

Cînd un prieten are un necaz, nu-i încuraja slăbiciunea. Fii tare şi fă-l să se simtă şi el la fel. Nu-i readuce aminte de trecutul său, pentru că el poate fi contraproductiv. Păstrează-ţi calmul şi spune-i să ia lucrurile aşa cum sunt.

Dacă e să eşuezi, fă-o splendid. Nu eşua cu ochii la pământ, ci fii cu capul sus şi fă-o ca şi cum tu oricum ai fi fost învingător.

Oferă-le tuturor celor apropiaţi libertate. Nu-i obliga să facă ceea ce tu crezi că e bine, pentu că ei pot crede că nu e bine. Nu-i îndemna spre rău, căci s-ar putea să te asculte. Fii întotdeauna parţial, nepărtinitor, căci numai aşa eşti întotdeauna corect şi cinstit, în primul rând cu tine însuţi.

Un luptător nu este  violent, agresiv, el este calm şi fluid precum apa. Calea luptătorului a fost greşit înţeleasă; a lupta nu înseamnă a distruge, a ucide, ci înseamnă a merge mai departe, de a nu te da bătut şi  de a lupta în permanenţă cu tine însuţi. 

Cosmosul este în armonie cu totul, atunci un luptător trebuie să facă acelaşi lucru. Un luptător luptă pentru suprema dreptate, iar metoda lui nu este de a dăuna divinităţii, ci de a-i servi scopul.

Prietenii unui luptător sunt toţi cei apropiaţi lui, toţi oamenii pe care acesta i-a întâlnit in viaţa lui şi toţi oamenii pe care el nu-i cunoaşte încă, toţi copacii, toate păsările care-l trezesc dimineaţa, toate stelele şi planetele, toţi sfinţii şi toţi demonii, toate emoţiile şi trăirile acestuia. Un luptător are printre prietenii săi şi duşmani, care-l ajută întotdeauna să evolueze. Duşmanii îl critică şi-i dezvăluie defectele, iar el va şti să se perfecţioneze şi le va mulţumi acestora pentru ajutorul acordat. Luptătorul ştie că duşmanul este oglinda imperfecţiunilor sale. Un luptător are numai prieteni, chiar dacă aceştia îi vor răul. El ştie că dacă nu-i sunt prieteni, aceştia îl vor distruge.

Un prieten adevărat ştie ce e libertatea şi te apreciază pentru că îl laşi liber, îi dai drumul! Cine altcineva îşi permite luxul de a lăsa liber un prieten? Tu. Fii un astfel de prieten. Un prieten adevărat. Nu te lăsa manipulat de către alţii care-ţi spun ei ce şi cum. Fii liber şi ascultă-ţi inima.

Războinicul Luminii

Scriu mai jos câteva citate din cartea lui Paulo Coelho - Manualul Războinicului Luminii:

Un războinic al luminii nu uită niciodată gratitudinea. În timpul luptei, a fost ajutat de îngeri; puterile cereşti au pus fiecare lucru la locul său, îngăduindu-i astfel fiecăruia să dea tot ce poate. Tovarăşii săi comentează: “Cât e de norocos!” Şi războinicul obţine uneori succese peste capacităţile sale. Aşa se face că, la apusul soarelui, el cade în genunchi şi-şi arată recunoştinţa pentru Mantia Protectoare din juru-i. Gratitudinea lui nu se limitează însă la lumea spirituală; el nu-şi uită niciodată prietenii, pentru că sângele lor s-a amestecat cu al său pe câmpul de luptă. Un războinic nu are nevoie de ajutorul altcuiva ca să-şi aducă aminte de ajutorul dat lui de către ceilalţi; îşi aduce singur aminte şi-şi împarte cu ei răsplata.
***
Toate drumurile lumii duc la inima războinicului; el se aruncă fără ezitare în fluviul pasiunilor ce curge totdeauna prin viaţa sa. Războinicul ştie că este liber să aleagă ceea ce doreşte, hotărârile sunt luate cu curaj, detaşare şi - uneori - cu o anumită doză de nebunie. Îşi acceptă pasiunile, savurându-şi-le intens. Ştie că nu trebuie să renunţe la entuziasmul cuceririlor; ele fac parte din viaţa lui şi-i bucură pe toţi cei care iau parte la ele. Nu pierde însă niciodată din vedere lucrurile durabile şi legăturile solide create în timp. Un războinic ştie să facă distincţia dintre ceea ce e trecător şi ceea ce e definitiv.
***

Viitorul a devenit prezent şi toate visele, cu excepţia acelora care includ prejudecăţi, vor avea şanse de a se manifesta.

Un războinic al luminii nu se bizuie doar pe forţele sale; se foloseşte şi de energia adversarului. Când intră în luptă, tot ce posedă e entuziasmul său şi loviturile pe care le-a învăţat pe parcursul antrenamentului; pe măsură ce lupta avansează, el descoperă că entuziasmul şi antrenamentul nu-i sunt suficiente ca să învingă: e absolut necesară experienţa. Atunci îşi deschide inima către Univers şi-l roagă pe Dumnezeu să-l inspire, astfel încât fiecare lovitură a inamicului să-i fie şi lui o lecţie de apărare. Tovarăşii lui comentează: “Cât e de superstiţios! A încetat lupta ca să se roage şi respectă trucurile adversarului.” Războinicul nu răspunde acestor provocări. Ştie că, fără inspiraţie şi experienţă, nu există nici un fel de antrenament care să dea rezultate.
***
Un războinic al luminii nu trişează niciodată, dar ştie să-şi distragă adversarul. Oricât ar fi de neliniştit, apelează la toate mijloacele strategiei ca să-şi atingă obiectivul. Când vede că este la capătul puterilor, îl face pe inamic să creadă că nu se grăbeşte. Când trebuie să atace pe flancul drept, îşi deplasează trupele pe flancul stâng. Dacă intenţionează să înceapă lupta imediat, se preface că-i e somn şi se pregăteşte de culcare. Prietenii comentează: “Ia te uită, şi-a pierdut entuziasmul.” El însă nu pune preţ pe comentarii, fiindcă prietenii nu-i cunosc tacticile de luptă. Un războinic al luminii ştie ce vrea. Şi n-are nevoie să-şi piardă timpul cu explicaţiile.
***

Bruce Lee, marele maestru, actor, regizor şi filozof chinez, care pune bazele conceptului de artă marţială mixtă în cadrul sistemului sau Jeet Kune Do. Cuvintele sale "cel mai bun luptător nu este un boxer, karateka sau judoka. Cel mai bun luptător este cineva care se poate adapta la orice stil" pot fi considerate ca stând la baza acestui sport atât de popular din zilele noastre. 

Un războinic al luminii face totdeauna ceva ieşit din comun. Poate dansa pe stradă în drum spre locul său de muncă, îl poate privi în ochi pe un necunoscut şi vorbi de dragoste la prima vedere, poate apăra o idee aparent ridicolă. Războinicii luminii îşi permit asemenea zile. Nu-i e teamă să plângă din pricina unor necazuri vechi sau să se bucure de noi descoperiri. Când simte că a venit ceasul, lasă totul şi pleacă în aventura atât de mult visată. Când pricepe că e la limita rezistenţei, iese din luptă, fără a se învinovăţi că a făcut una, două nebunii neaşteptate. Un războinic nu-şi petrece zilele încercând să joace rolul ales de alţii pentru el.
***
Războinicului luminii nu-i e frică să pară nebun. Vorbeşte de unul singur cu glas tare. Cineva l-a învăţat că asta e metoda cea mai bună de a intra în legătură cu îngerii săi şi astfel cutează să stabilească contactul. La început, observă cât e de greu. Crede că n-are nimic de spus, că o să tot înşire baliverne fără noimă. Chiar şi aşa, războinicul insistă. Toată ziua stă de vorbă cu inima sa. Spune lucruri care se bat cap în cap, toarnă la baliverne. Într-o bună zi, îşi observă o schimbare în voce. Şi înţelege că e pe cale să creeze un canal pentru o înţelepciune superioară. Războinicul pare nebun, dar asta e doar o deghizare.
***
De-acum înainte - şi vreme de câteva sute de ani - Universul are să-i ajute pe războinicii luminii şi să-i boicoteze pe superstiţioşi. Energia Pământului trebuie reînnoită. Ideile noi au nevoie de spaţiu. Corpul şi sufletul au nevoie de noi provocări. Viitorul a devenit prezent şi toate visele - cu excepţia acelora care includ prejudecăţi - vor avea şansa de a se manifesta. Ceea ce a fost important va rămâne; ceea ce a fost inutil va dispărea. Războinicului nu-i revine misiunea de a judeca visele aproapelui şi el nu-şi pierde vremea criticând hotărârile celorlalţi. Ca să aibă încredere în propriul său drum, nu trebuie să demonstreze că drumul celuilalt este greşit.
***
Războinicul luminii ştie că nimeni nu e prost, iar viaţa îi învaţă pe toţi - chiar dacă asta cere timp. El dă tot ce poate şi aşteaptă ca şi ceilalţi să dea tot ce pot. În plus, încearcă să le arate tuturor, cu generozitate, de ce anume este capabil fiecare. Unii dintre tovarăşii lui spun: “Există oameni ingraţi.” Războinicul luminii nu se descurajează din pricina asta. Şi continuă să-l stimuleze pe aproapele, căci e un mod de a se stimula pe sine însuşi.
***

Peştele luptător. Este originar din Vietnam, Thailanda şi Malayezia, iar renumele de luptător provine de la faptul că doi masculi nu se tolerează în acelaşi acvariu. Exemplarele din această specie atinge o lungime de 6-7 cm, are un corp fusiform de o diversitate de culori provenite din încrucişări şi selecţii repetate. În natură, peştele luptător trăieşte în lacuri acoperite cu lotus.

Fiecare războinic al luminii a rămas cu o teamă de a intra în luptă.
Fiecare războinic al luminii a trădat şi minţit cândva în trecut.
Fiecare războinic al luminii a păşit cândva pe un drum care nu era al lui.
Fiecare războinic al luminii a suferit cândva din pricina unor lucruri lipsite de însemnătate.
Fiecare războinic al luminii a crezut cândva că nu este războinic al luminii.
Fiecare războinic al luminii a eşuat cândva în datoriile sale spirituale.
Fiecare războinic al luminii a zis cândva da când ar fi vrut să zică nu.
Fiecare războinic al luminii a lovit-o cândva pe o fiinţă iubită.
Tocmai de aceea este războinic al luminii, pentru că a trecut prin toate acestea şi nu şi-a pierdut niciodată speranţa de a fi mai bun decât era.
***
Războinicul luminii se comportă ca apa şi curge printre obstacolele pe care le întâlneşte. În unele momente, a rezista înseamnă a fi distrus; prin urmare, el se adaptează împrejurărilor. Acceptă, fără a se plânge, ca pietrele de pe drum să-i poticnească înaintarea prin munţi. Tocmai în asta constă forţa apei: ea nu poate fi niciodată spartă cu un ciocan sau rănită cu un cuţit. Şi cea mai puternică spadă de pe lume e incapabilă să lase o cicatrice pe suprafaţa ei. Apa unui râu se adaptează drumului posibil, fără a-şi da uitării obiectivul: marea. Fragilă la izvor, ea îşi adaugă treptat forţa celorlalte râuri pe care le întâlneşte.
***
Războinicul luminii ştie să recunoască un inamic mai puternic decât el. Dacă s-ar hotărâ să-l înfrunte, va fi numai decât distrus. Dacă i-ar accepta provocările, ar cădea în cursă. Astfel încât se foloseşte de diplomaţie ca să depăşească situaţia dificilă în care se află. Dacă inamicul acţionează ca un copilaş, procedează şi el aidoma. Dacă el îl provoacă la luptă, se preface a nu înţelege. Prietenii zic: “E laş.” Dar războinicul nu dă atenţie comentariului; ştie că toată furia şi curajul unei păsări sunt inutile în faţa pisicii. În asemenea situaţii, războinicul luminii are răbdare; inamicul va pleca în scurt timp ca să-i provoace pe alţii.
***
Războinicul luminii dă atenţie lucrurilor mărunte, din cauză că ele pot produce multe încurcături. Un spin, oricât ar fi de mic, îl face pe călător să-şi oprească pasul. O celulă mică şi invizibilă poate distruge un organism sănătos. Amintirea unei clipe de frică din trecut poate face ca laşitatea să apară în fiecare dimineaţă. O fracţiune de secundă deschide garda pentru lovitura fatală a duşmanului. Războinicul este atent la lucrurile mărunte. Uneori este aspru cu sine însuşi, dar preferă să acţioneze astfel. “Diavolul stă în amănunte”, zice un vechi proverb al Tradiţiei.
***

 Un samurai din secolul al XVII-lea pe nume Miyamoto Musashi spunea că jurământul samuraiului înseamnă devotament până la moarte. Codul războinicului impunea onoare, respect față de cuvântul dat, spirit de sacrificiu și dispreț total față de moarte.

Războinicul luminii se comportă ca un copil. Oamenii sunt şocaţi; au uitat că un copil trebuie să se distreze, să se joace, să fie un pic ireverenţios, să pună întrebări incomode şi imature, să spună prostii în care nici el nu crede. Şi întreabă îngroziţi: “Ăsta e un drum spiritual? Nu s-a maturizat deloc !” Războinicul e mândru de un asemenea comentariu. Şi se menţine în contact cu Dumnezeu prin intermediul inocenţei şi veseliei sale, fără a-şi pierde din vedere misiunea.
***
Când vine ordinul de plecare, războinicul îşi vede toţi prietenii pe care şi i-a făcut pe timpul cât şi-a parcurs drumul. Pe unii i-a învăţat cum să audă clopotele unui templu scufundat, altora le-a povestit istorii în jurul focului. Inima îi e tristă; el ştie însă că spada îi este sfinţită şi trebuie să asculte poruncile Aceluia căruia şi-a închinat lupta. Apoi, războinicul luminii le mulţumeşte tovarăşilor de călătorie, trage adânc aerul în piept şi merge mai departe, încărcat de amintirile unei călătorii de neuitat.

Luptătorul din noi

Este îmbucurător că din ce în ce mai mulţi dintre noi aleg să devină luptători. Societatea în care trăim are nevoie şi de alt gen de persoane în afară de “roboţei” supuşi – altfel s-ar putea autodistruge din prea multă ignoranţă.

A deveni luptător în această lume haotică este o provocare, într-adevar. Acolo unde ceilalţi caută siguranţa, tu să cauţi libertatea. Însă este, probabil, lucrul ce aduce, în timp, cele mai mari satisfacţii.

Nimeni nu se naşte luptător, ne transformăm singuri. Există ceva în luptător care îl poartă neabătut pe calea sa, care îl face capabil să depăşească obstacolele şi să avanseze. Este ceva datorită căruia luptătorul este conştient de drumul sau, de schimbările ce se petrec în el şi în mediul din jur. Şi scopul său devine acela de a hrăni şi a menţine acestă conştientizare.

Ce este acel lucru? Puterea interioară personală.

În general, oamenii nu au nicio putere reală. Fie că sunt simpli muncitori, fie că sunt politicieni sau afacerişti de top, lucrurile în viaţa lor “se întamplă” din cauze exterioare, fără ca ei să se transforme prea mult în interior. E o problemă de “destin”, de automatism – iar realizările lor nu au nicio legătură cu puterea personală. Ei se comportă ca şi când ar fi nemuritori, ca şi când ar avea tot timpul de pe lume, ca şi când nimic nu ar conta în afara lor înşişi. Şi îşi permit să facă lucruri pe care, cu o minimă conştiinţă a consecinţelor produse, le-ar evita, cu siguranţă.

Cu totul alta este situaţia în cazul luptătorilor. Atunci ştii că moartea este singurul sfetnic inteligent pe care îl ai – şi cel mai dur. Ştii că acesta este singurul lucru ce te poate motiva cu adevărat în acumularea puterii personale. Ştii că modul în care vezi viaţa, oricare ar fi el, este doar un film proiectat ce rulează în mintea ta – şi nu te mai ataşezi de efemeritatea lucrurilor şi situaţiilor. În schimb, eşti atras de libertatea necunoscutului. Pentru un luptător, singurul lucru ce contează cu adevarat este să ajungă să îşi cunoască adevărata sa identitate infinită.

Veţi putea crede că cele de mai sus sunt filozofii – însă adevărul este că au o bază practică extrem de reală.

Când intri pe calea luptătorului realizezi ca toate greutăţile sunt atrase de către tine cu scopul de a te pregăti pentru înfruntările decisive de mai târziu… şi pentru a le câştiga, bineînţeles. Un luptător învinge întotdeauna, indiferent cât are de aşteptat.

El ştie că, pe calea sa, nu se poate bizui decât pe el însuşi şi pe legătura sa cu Forţa, Universul, Divinitatea, oricum i-ar spune. Cea mai importantă preocupare a sa este să întărească acestă legătură printr-o constantă practică a trupului, minţii, sufletului şi spiritului. Practica de reconectare cu Sinele său este o disciplină de zi cu zi, pentru toată viaţa.

A şti cum să-ţi conservi energia şi cum să acumulezi putere personală este o artă şi o practică ce se deprinde pas cu pas. Atunci, cu onoare şi responsabilitate, luptătorul îşi desăvârşeşte calea trăind pentru el însuşi, pentru ceilalţi şi pentru întregul Univers.

Articol scris de Marius Stan. Mai multe scrieri interesante pe http://www.empower.ro/

O strofă pentru început

Luptători, luptători ne numim.
Noi luptăm pentru înalta virtute,
Pentru realizarea ultimă, pentru sublima înţelepciune,
Şi de aceea noi luptători ne numim.

                                                   ~ANGUTTARA NIKAYA~