Misterele Triadelor: În căutarea Adevărului

Ce legătură are Calea Luptătorului cu triadele? Poate că are, poate că nu are. Făcând o listă cu mai multe astfel de triade, am observat ceva neobişnuit, care după câteva clipe de tăcere, s-a transformat brusc în ceva firesc, normal, tot ce era mister a dispărut. Cum? Să vă povestesc:

Am luat o triadă simplă (Om, Dumnezeu şi legătura dintre Om şi Dumnezeu) şi pe baza ei am formulat alte triade pe acelaşi principiu:  elementele x, y şi legătura dintre ele, să zicem z. Dacă luăm x+y=z, va rezulta ceea ce am notat mai jos.

Om (x)	Legătura dintre Om şi Dumnezeu (z)	Dumnezeu (y)
Pământ	Apă	Cer
Fiul	Sfântul Duh	Tatăl
Emoţie	Sentiment	Gând
Corp	Suflet	Minte
A avea	A face	A fi
Credinţă	Conştiinţă	Ştiinţă

Pământ + Cer = Apă
Fiul + Tatăl = Sfântul Duh
Emoţie + Gând = Sentiment
Corp + Minte = Suflet
A avea + A fi = A face
Credinţă + Ştiinţă = Conştiinţă
(Trecut + Prezent = Viitor)
(Cale + Viaţă = Adevăr)

Mergând pe firul cuvintelor, de sus în jos, obţinem 3 afirmaţii:

1. Omul este pământul; Fiul - cu emoţia corpului - are credinţă;
2. Legătura dintre Om şi Dumnezeu este apa; Sfântul Duh - sentimentul sufletului - se face cu conştiinţă;
3. Dumnezeu este Cerul; Tatăl - gândul minţii - este ştiinţă.

Adăugând trecutul, prezentul şi viitorul în afirmaţii, aflăm că trecutul este credinţa, prezentul este ştiinţa şi viitorul este conştiinţa. Iisus a spus: "Eu sunt alfa şi omega, începutul şi sfârşitul. Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa" (o nouă triadă). El nu spune ca este alfa sau omega, că este începutul sau sfârşitul. El este rezultatul x+y. Adică Adevărul, aşa cum o spune mai departe in afirmaţia sa: "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa". Putea să spună, păstrând aceeaşi formulare duală de mai devreme, că este calea şi viaţa. Însă, ne-a lăsat un indiciu important. Afirmaţia lui s-ar putea traduce: "Eu sunt Adevărul, adică rezultatul căii, rezultatul căutării voastre, a credinţelor voastre şi Viaţa, suflul lui Dumnezeu, mintea supremă.

Pentru Luptător, ne vom opri asupra triadei emoţie-sentiment-gând. Să vedem ce sunt cele trei şi cum  îl pot ele ajuta pe Luptător. 

Emoţia este sursa puterii care ne impulsionează în a ne atinge scopurile vieţii. Prezenţa gândului este ceea ce dă emoţiei direcţie, aducând viaţă imaginilor din gândurile noastre.

Gândul este sistemul de ghidare care ne direcţionează emoţiile. Imaginea sau ideea creată de gândul nostru determină încotro ni se îndreaptă emoţia şi atenţia. În absenţa emoţiei, nu există nicio altă putere care să ne transforme gândurile în realitate.

Sentimentul poate exista doar în prezenţa gândului şi a emoţiei, deoarece el reprezintă unirea dintre cele două. Sentimentul este cheia în rugăciune, întrucât creaţia răspunde lumii sentimentelor noastre. Pentru a înţelege de ce atragem sau respingem oameni, situaţii şi stări, trebuie să ne privim sentimentele.

Prin definiţie, pentru a avea un sentiment, trebuie ca mai înainte să avem la bază atât un gând, cât şi o emoţie. În ceea ce priveşte atingerea celui mai înalt nivel al stăpânirii de sine, provocarea constă în a identifica ce gânduri şi ce emoţii sunt reprezentate ca fiind sentimentele noastre.

E foarte important pentru un Luptător să conştientizeze această triadă. Să aibă intenţia de a se schimba în emoţii, emoţii provenite din iubire şi nu din frică. Să gândească ceea ce-şi doreşte fără a face rău altora şi să fie ferm convins că se va întâmpla. Fixându-şi emoţia şi gândul, el dă naştere unui sentiment.

"Oricine încearcă să-şi protejeze viaţa, şi-o va pierde".

Aceste câteva cuvinte, aparent simple, explică de ce, uneori, noi atragem în vieţile noastre acele experienţe pe care ne-am dori cel mai puţin să le avem. În acest exemplu, pe măsură ce ne pregătim şi ne apărăm împotriva oricărei posibilităţi şi situaţii de natură a ne periclita viaţa, modelul sugerează că, de fapt, noi atragem atenţia spre exact experienţa pe care alegem s-o evităm. Nedorind-o, noi creăm condiţiile care îi permit să existe.

Iată o învăţătură pe care un Luptător o urmează pe calea lui spre Marele Munte.