Maestrul care urmează Calea Artelor Marţiale

Dacă urmezi calea artelor marţiale spre Vârful Marelui Munte, atunci trebuie să fii deja maestru. Cum poţi să urci o cărare spre Marele Munte şi la final să primeşti statutul de maestru dacă tu nici măcar nu-ţi cunoşti cărarea şi cel mai important lucru - nici nu ştii că eşti maestru încă de la începutul drumului. Este foarte important să ştii şi să cunoşti acest lucru: tu eşti deja maestrul care îşi urmează calea artelor marţiale spre vârful Marelui Munte.

          

Nu trebuie să te consideri inferior şi nici superior maestrului tău, cel care te ajută pe tine, maestrule, să-ţi parcurgi cărarea. Însă cărarea ta e diferită de a maestrului tău; vă puteţi ajuta reciproc, dar aveţi de urmat căi diferite. Fiecare maestru ajută alt maestru, aşa cum Maestrul Maeştrilor îşi ajută maeştrii săi şi îi aşteaptă, în final, pe vârful Marelui Munte. Probabil că aici va interveni alter-ego-ul vostru şi veţi ajunge sa-i judecaţi pe cei din jur: „cum aş putea eu, un maestru, care practic de cutare ani artele marţiale, să-ţi permit ţie, un începător, să-mi fii egal?” Un maestru nu gândeşte niciodată astfel. El nu judecă şi nu este arogant. El ştie doar că este maestru. De ce trebuie el să demonstreze că este mai bun decât un alt maestru care abia a început să urce pe propria-i cărare spre Vârf? El nu trebuie să demonstreze nimănui că el este un maestru, el ştie deja asta.

            

Odată, un maestru şi-a chemat armata în jurul copacului măreţ, Domnul Pădurii. I-a implorat să-i spună: ”Ce ştie copacul acesta, iar voi nu ştiţi?” N-au putut să îi răspundă la întrebare pentru că ei erau luptători neînfricaţi. Cum puteau ei să fie intimidaţi de o aşa fiinţă colosală? Cum să poată acel lucru să ştie mai mult decât ei? Deci, pentru că alter-ego-ul lor s-a amestecat şi le-a stat în drum, n-au putut să găsească răspunsul, deşi răspunsul se uita drept în ochii lor. Nici măcar n-au putut să-l vadă. Asta sunteţi. Aşa sunteţi voi.

           

„Iar copacul acesta nu ştie să moară; numai voi ştiţi să faceţi asta. Copacul acesta o să fie în viaţă, atunci când vor umbla pe Pământ generaţii după generaţii după generaţii de urmaşi ai voştri, încă nenăscuţi.”

            

„Dar, stăpâne, putem să doborâm copacul acesta într-o clipă.”

           

„Nu într-o clipă. O să vă trebuiască ceva mai mult de o clipă ca să-i scoateţi inima acestui copac. Şi lucrul acesta e adevărat, puteţi să faceţi asta, numai că asta e diferenţa dintre voi şi copac. Voi ştiţi să muriţi; el nu ştie.”