Am început a căuta adevărul, am trecut prin apa schimbării şi, în sfârşit, am găsit ceea ce am căutat de mii de ani. Totul este foarte simplu, nu este nimic complicat. Este o singură ecuaţie simplă, o singură teorie, o singură soluţie, iar pentru descoperirea ei ne-au trebuit mii de ani.
Dacă plecăm de la rezolvarea Ecuaţiei Divine, ajungem la Soluţia Lumească, adică: Dumnezeu este Creatorul nostru şi implicit a ecuaţiei creaţiei Lui, iar noi, oamenii, fii Lui, creaţiile Lui, suntem Soluţia Lumească a Ecuaţiei Divine.
Ne-au trebuit mii de ani ca să ajungem aici, la punctul zero. De ce noi, oamenii, ne-am încăpăţânat să descoperim cea mai mică particulă sau să măsurăm cât de mare e Universul? S-a descoperit astăzi cea mai mică particulă? Se ştie cu exactitate cât măsoară Universul? Dacă aplicăm Ecuaţia Divină, vom descoperi ceva foarte banal, dar atât de incredibil, încât Soluţia se aplică tuturor domeniilor. Pe Soluţia Lumească trebuie construite noi forme de gândire, noi legi, noi concepte, pentru trecerea în Noua Lume.
Sunt ecuaţii care se rezolvă diferit, sunt cifre egale cu alte cifre, sunt litere care se egalează cu cifre, sunt ecuaţii care se contrazic, sunt formule care rezolvă unele ecuaţii, altele care nu rezolvă nimic, sunt formule care se contrazic... Oamenii de ştiinţă se contrazic, se ceartă. Cine are dreptate, cine greşeşte? Niciunul sau toţi în acelaşi timp. Au uitat că sunt creaţii ale Divinităţii şi sunt egali. Dacă eu şi tu suntem creaţii ale lui Dumnezeu, atunci cum ne putem, noi doi, face rău unul altuia?
S-a întrebat cineva, vreodată, de ce toate ecuaţiile, pentru a le putea rezolva, trebuiesc egalate cu cifra zero (0)? Sunt egalate cu zero pentru că nu vrem să le egalăm cu altceva mai superior. Creaţia a explodat din zero, din nimic, din neutralitate şi a continuat să creeze, să evolueze, ea nu a stagnat la zero. Noi asta facem, stagnăm. De ce zero, de ce nu infinit?
Ecuaţia Divină, conform cu ceea ce simt eu, are forma:
x+y=±∞
Se egalează cu infinit, plus sau minus, nu are importanţă, important e să nu stagneze la zero. Dacă Creaţia a început de la zero şi a ajuns sa creeze în continuare, fără a avea un rezultat finit, numărabil, înseamnă că Ea crează în continuare. Cifra zero, indiferent dacă e cu plus sau minus, are aceeaşi valoare, infinutul, dacă e cu plus înseamnă evoluţie, dacă e cu minus înseamnă involuţie. Sunt, deci, două posibilităţi de a alege. Cu cifra zero nu aveai de ales: rezulta aceeaşi stagnare.
Din 0 a luat naştere Creaţia şi a continuat să creeze.
0 → Creaţia → ±∞
La noi e altfel, frica dă naştere bolii, care duce la moarte. Adică plecăm de la început diferit şi continuăm şi sfârşim diferit. Frica ţine locul lui 0, inceputul; boala se află în centru, este ceea ce frica a creat; moartea, în loc să fie ±∞, este tot 0. Începutul e neutru, neutru care ţine locul fricii; sfârşitul e şi el pe măsură. Elementul central este boala, element necorespunzător Creaţiei.
Frica (0) → Boala → Moartea (0)
Avem: 0 => x= 0
Conform Creaţiei ar trebui să funcţionăm astfel: din Iubire ia naştere sănătatea, având sens de viaţă, trăire, care continuă să existe, să fie, adică atingerea nemuririi. Se pleacă de la nimic şi se ajunge la infinit. Elementul central al ecuaţiei este trăirea (fiinţarea, viaţa, sănătatea), care corespunde Creaţiei.
Iubire (±0)→ Sănătate → Nemurire (±∞)
Avem: 0=> y= ∞
Avem o lume veche (0), prima triadă: frică-boală-moarte şi avem o lume nouă (∞), a doua triadă: Iubire-trăire-nemurire.
Ce am descoperit prin calcule:
1. Sănătatea este evoluţie fără boală;
2. Sănătatea este infinitul superior fără boală;
3. Sănătatea este evoluţie fără moarte şi fără frică;
4. Sănătatea este lipsa fricii şi a bolii;
5. Sănătatea este lipsa morţii;
6. Sănătatea este nemurire fără iubire;
7. Sănătatea este infinitul superior;
8. Sănătatea este evoluţie.
9. Boala este involuţie fără sănătate;
10. Boala este infinitul inferior fără sănătate;
11. Boala este involuţie fără nemurire şi fără iubire;
12. Boala este lipsa nemuririi şi a iubirii;
13. Boala este lipsa sănătăţii;
14. Boala este moarte fără frică;
15. Boala este infinitul inferior;
16. Boala este involuţie.
17. Iubirea este evoluţie fără frică;
18. Iubirea este infinitul superior fără frică;
19. Iubirea este evoluţie fără moarte şi fără boală;
20. Iubirea este lipsa morţii şi a fricii;
21. Iubirea este lipsa bolii;
22. Iubirea este nemurire fără sănătate;
23. Iubirea este infinitul superior;
24. Iubirea este evoluţie.
25. Frica este involuţie fără iubire;
26. Frica este infinitul inferior fără iubire;
27. Frica este involuţie fără nemurire şi sănătate;
28. Frica este lipsa nemuririi şi a sănătăţii;
29. Frica este lipsa iubirii;
30. Frica este moarte fără boală;
31. Frica este infinitul inferior;
32. Frica este involuţie.
33. Nemurirea este evoluţie fără moarte;
34. Nemurirea este infinitul superior fără moarte;
35. Nemurirea este evoluţie fără boală şi frică;
36. Nemurirea este lipsa morţii şi a bolii;
37. Nemurirea este lipsa fricii;
38. Nemurirea este iubire şi sănătate;
39. Nemurirea este infinitul inferior;
40. Nemurirea este evoluţie.
41. Moartea este involuţie fără nemurire;
42. Moartea este infinitul inferior fără nemurire;
43. Moartea este involuţie fără sănătate şi iubire;
44. Moartea este lipsa sănătăţii şi a iubirii;
45. Moartea este lipsa nemuririi;
46. Moartea este frică şi boală;
47. Moartea este infinitul inferior;
48. Moartea este involuţie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu